Pavilion – jurnalul unei călătorii muzicale

„Jurnal de bord” | 18 – 22 noiembrie 2019

de Vlad Popescu, Director Artistic PAVILION

 

Vlad Popescu – Violonist și Director Artistic

Într-o dimineață însorită de noiembrie, „caravana” muzicii clasice formată din doi violoniști, o percuționistă, un flautist, o pianistă și o oboistă, a pornit din Timișoara spre satul Birda, unde avea să aibă loc primul eveniment din seria celor patru dedicate copiilor de clase primare. Cu un pian în remorcă și o mulțime de instrumente de percuție, călătoream pentru a susține concerte și workshop-uri de muzică clasică în satele Birda, Boldur, Vladimirescu și Fântânele. În zilele ce au urmat am descoperit că mulți dintre acești copii nu au ascultat niciodată muzică clasică, nu au fost la niciun un concert de gen, proiectul dobândind astfel o latură emoțională neașteptată.

 

Concertul de la Casa de Cultură din Birda a început la ora 11.00 și am fost foarte bucuroși să cunoaștem peste 150 de copii, deosebit de entuziaști și prietenoși. Urma să înceapă primul recital de muzică clasică din istoria acelui sat. Programul muzical a fost conceput să fie cât mai interactiv și colorat pentru copii. Am vorbit constant cu ei, au avut oportunitatea de a ne adresa întrebări și i-am invitat chiar să valseze alături de muzicienii noștri, pentru a le oferi și perspectiva dansului în muzică. Câțiva copii s-au dovedit talentați în această artă și au reușit să ne impresioneze profund. Pentru că doream ca micuții să interacționeze cu instrumentele muzicale, i-am încurajat să sufle în anciile oboiului, să încerce să producă sunete asemănătoare celor  folosite la vânătoare de rațe. Acest joc a adus multă bucurie și râsete în sală. Copiii au fost minunați, foarte receptivi, atenți și mereu zâmbitori. Am reușit să transmitem multă veselie prin muzică și să le stârnim curiozitatea. La sfârșitul unui concert, un copilaș a venit la mine și mi-a spus: „ce bine ar fi dacă am avea astfel de concerte în fiecare săptămână!”. În asemenea momente, desigur, rămâi fără replică și nu poți decât să apreciezi sinceritatea mesajului.

După un asemenea început promițător, a doua zi porneam la drum spre satul Boldur aflat nu departe de Lugoj. Vremea ținea cu noi, aveam parte de soare și cer senin, însă în Casa de Cultură era destul de răcoare. Am decis să încercăm să ne încălzim folosindu-ne de muzică, așadar am invitat copiii să danseze cât mai mult, iar la finalul concertului a ieșit o horă formată din peste 80 de copii care dansau în jurul muzicienilor. Un moment de neuitat! Nici nu știau că muzica pe care dansează este compusă de unul dintre cei mai mari compozitori contemporani, G. Ligeti, duetul său pentru două viori (inspirat din folclorul românesc) reprezentând una din compozițiile mele preferate. Vremea devenea tot mai prietenoasă, soarele mai cald și vântul mai blând, de aceea echipa noastră a avut inspirata idee de a susține workshop-ul interactiv de percuție în aer liber, pe platoul din fața Casei de Cultură.

Copii de gimnaziu s-au adunat într-un semicerc construit în jurul unei mese pe care se odihneau zeci de instrumente de percuție, multe dintre ele necunoscute chiar și mie. Vă puteți imagina ce „festin muzical” a însemnat acest workshop pentru copii! Unele dintre cele mai frumoase fotografii ale proiectului sunt surprinse în timpul acestui atelier. Elevii au primit găleți de plastic și cozi de mătură, tăiate de profesorii percuționiști astfel încât să semene cât mai mult cu bețele de tobe. Aceste obiecte le-au servit copiilor pe post de instrumente neconvenționale și au avut scopul de a le  arăta că și ei își pot confecționa propriile instrumente chiar acolo în sat. După doar o jumătate de oră de curs, în jurul orelor prânzului, întregul grup de tineri percuționiști bătea cu mult entuziasm un ritm alert la unison, iar tobele răsunau în întreg satul. Pentru astfel de momente cred că merită să muncești un an întreg la conceperea proiectului și apoi la găsirea unor finanțări pentru susținerea lui.

 

Următoarele două destinații aveau să ne poarte în județul Arad. La Fântânele am găsit o comunitate frumoasă, cu cadre didactice dedicate. Demnă de menționat în acest sat a fost prezența copiilor de clase pregătitoare care, la cei 4-5 ani abia împliniți, stăteau timizi în primul rând din sala arhiplină. După concert, micuții au venit să ne îmbrățișeze și să ne roage să mai venim neapărat pe la ei. Eu încă îmi amintesc primul concert de muzică clasică pe care l-am ascultat la Caransebeș, pe când aveam în jur de 5-6 ani, și de aceea cred că acest gen de amintire va rămâne și în memoria copiilor din aceste patru sate.

Întregul nostru proiect s-a încheiat cu o zi petrecută în satul Vladimirescu, într-o sală ce conține un muzeu etnologic unic în vestul țării. Și aici, ca și în celelalte sate, pe lângă concertul și workshop-ul de percuție, am colaborat cu asociația Sfera Timișoarei, care a susținut cursuri de predare a artei dedicate profesorilor. La finalul concertului, am invitat toți copiii alături de noi pe scenă să încerce sub îndrumarea noastră diferitele instrumentele muzicale. Micuții au venit cu un așa avânt încât, în primă fază, ne-a fost dificil să-i gestionăm. Absolut toți doreau să încerce instrumentele, să producă și ei un sunet. Zeci de copii stăteau în șir indian în spatele meu pentru a-mi încerca vioara, iar când reușeau să producă un ritm sau un sunet, bucuria întipărită pe chipurile lor era de neprețuit.

Concluzia noastră, după această săptămână intensă, este că putem schimba ceva în viitorul cultural al regiunii noastre, însă trebuie să fim consecvenți și să investim multă pasiune și energie în acest țel. Fiecare copil are dreptul să cunoască muzica și cultura europeană. Este important să oferim o alternativă muzicală copiilor și să le sugerăm că muzica este un limbaj universal, care nu cunoaște bariere rasiale sau un naționalism tot mai prezent în societatea de astăzi. 

 

 

Foto: Dana Moica pentru Tribul Artistic  | PAVILION 2019 |